Cînd te am cunoscut am renăscut,nu m-am gîndit vreodată ca o sa ştiu cu adevărat ce este iubirea,ca o sa mă trezesc si o sa adorm cu acelaşi nume în cap si în inima iar si iar.Numele care îl port cu mine peste tot este numele tău,căci tu ai fost cel care m-a invatat ce înseamnă într-adevăr sa iubeşti,sa daruieşti iubire,sa te simţit împlinit,sa crezi ca aceasta iubire v-a rezista la nesfîrşit,înainte sa te cunosc aveam alte idei despre dragoste dar tu m-ai ajutat sa le transform,mi-ai demonstrat ca în iubirea adevărată nu exista loc de secrete,m-ai făcut sa înţeleg ca as fi în stare sa îţi iert atît de multe,sa mă simt umilită în fata ta atunci cînd îţi greşesc pentru ca trebuie sa ştii ca niciodată nu as rezista sa ştiu ca eu sunt cea care te-a rănit.
.jpg)
Poate ca pana sa te cunosc pe tine nu aveam nevoie de nimeni,nu conştientizam ce înseamnă sa pierzi persoana pe care o divinizai si acum mă simt pierdută,mă simt ca într-un labirint din care nu o sa mai ies niciodată.Tu rămîi doza mea de dragoste,de nebunie,de căldură,de tine am nevoie;uneori simt ca persoana pe care o ador atît de mult nu mai simte ce simţea odată si nu te condamn pentru asta dar e adevărat ca mă simt vinovată pentru ca te-am făcut sa fii fără sentimente fata de mine.Mi as dori sa fii fericit,cum sa te fac sa înţelegi ca eu traiesc prin tine,ca inebunesc gandindu-ma cu cine eşti în braţe,pe cine magai dar în acelaşi timp simt si bucuria;ca poate eu nu am putut sa te fac fericit si mă rog sa te facă ea,mă rog din tot sufletul sa te iubească măcar jumătate din cat te iubesc eu,nu o sa renunţ niciodată la tine,la visele noastre......sau poate ca odată si odată o voi face dar nu acum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu