Ce se intampla intre noi...

Uneori poate te necajesc,iti străpung inima cu o urma de îndoială,dar fac asta doar pentru ca iubirea dintre noi e prea perfectă,mereu m-a speriat perfecţiune.Cum ar fi viaţa noastră fără momentele astea,ar fi monotonă,trebuie sa stii ca urăsc monotonia.Iartă-mă ca fac asta dar eşti asa de dulce cînd eşti gelos,momentele de împăcare sunt cele care transforma toata iubirea noastră într-o arta.Ştii ca roua dimineţii îmi şopteşte numele tău?ca pană si razele soarele îmi vorbesc despre tine?ştii ca îmi eşti tatuat pe inima?Mă comport ca o copila?nu mă condamana pentru asta,in sufletul oricărui om zace o inima de copil,a mea e mai nărăvaşă,mai zdravănă,mai nebună,inima mea de copil te iubeşte pană la nebunie.Vreau sa fiu un copil deşi nu sunt,o copila care te iubeşte,care iti sare în braţe,care te ia prin surprindere,care vrea sa fugă de toate doar cu tine de mană,vreau sa fiu o copila care dansează în ploaie sub privirile răutăcioase ale celorlalti care simt ploaia dar ca nişte picături reci...vreau totul sau nimic si spun asta cu maturitate în vorbe si în gîndire,o maturitate prea mare pentru a fi o copila