Ce se intampla intre noi...

Uneori poate te necajesc,iti străpung inima cu o urma de îndoială,dar fac asta doar pentru ca iubirea dintre noi e prea perfectă,mereu m-a speriat perfecţiune.Cum ar fi viaţa noastră fără momentele astea,ar fi monotonă,trebuie sa stii ca urăsc monotonia.Iartă-mă ca fac asta dar eşti asa de dulce cînd eşti gelos,momentele de împăcare sunt cele care transforma toata iubirea noastră într-o arta.Ştii ca roua dimineţii îmi şopteşte numele tău?ca pană si razele soarele îmi vorbesc despre tine?ştii ca îmi eşti tatuat pe inima?Mă comport ca o copila?nu mă condamana pentru asta,in sufletul oricărui om zace o inima de copil,a mea e mai nărăvaşă,mai zdravănă,mai nebună,inima mea de copil te iubeşte pană la nebunie.Vreau sa fiu un copil deşi nu sunt,o copila care te iubeşte,care iti sare în braţe,care te ia prin surprindere,care vrea sa fugă de toate doar cu tine de mană,vreau sa fiu o copila care dansează în ploaie sub privirile răutăcioase ale celorlalti care simt ploaia dar ca nişte picături reci...vreau totul sau nimic si spun asta cu maturitate în vorbe si în gîndire,o maturitate prea mare pentru a fi o copila

Fericire pentru tine

De un strop de lumina am nevoie în suflet,pentru a-ti mărturisi cata magie eşti în stare sa împrăştiai în jur,pentru a-ti spune ca tu învălui in mister pana si cel mai banal lucru.Lasă-mă sa mă apropii de tine,lasă-mă sa te iau de mană si sa îţi fac sufletul sa zambeasca cum nu a făcut-o niciodată.Lasă-ti capul pe pieptul meu,asculta bătăile inimii mele,asculta ce iti spun ele...dar nu te teme ca nu le înţelegi căci inima urlă de dorul si singuratatea ta.

Eşti prea calm pentru nebunia din inimile noastre,o urma de tristeţe îţi acoperă frumuseţea sufletului,nu te ascunde,eu voi fi cea care îţi va reda fericirea.Îţi voi aminti cum e sa fii fericit,fericirea e atunci cînd sufletul îţi rade,cînd nimeni si nimic din ce te înconjoară nu îţi poate deranja starea de euforie.Si atunci cînd vei şti din nou ce e fericirea,te voi lăsa si pe tine sa o stîrneşti în alte suflete pustii.

''Visez la ceea ce nu găsesc în cărţi si caut in cărţi ce nu izbutesc în visuri''

                                                                                              Laurenţiu Fulga 

.................

Noi doi am trait multe vieti,dar nu ti le mai amintesti.

E un sentiment ciudat,un sentiment pe care nu ți-l poţi explica,te simţi pierdută și confuză,și te trezeşti deodată că ajungi sa iubești pe cineva,pe el.Ai senzaţia ca e prima ta iubire,ca deşi îl cunoşti doar de ceva vreme ai impresia ca vă cunoaşteţi de o viaţa.E ciudat cînd cineva se tiparește pe sufletul tău fără să iți dai seama și atunci observi cu adevărat că el face parte din viaţa ta.Trăieşti la maxim fiecare cuvânt rostit de el,știi sigur că nimeni nu mai e la fel,că nimeni altcineva nu a putut trezi atîtea  sentimente și trăiri in sufletul tău doar cu vorbe,fără sa fie nevoie de mîngîierile și îmbrăţişările pe care amîndoi vi le doriţi.

Îţi marturisesc ție că niciodată nu am mai simţit  ceea ce simt pentru tine,simt nevoia sa te am lînga mine minut de minut,simt nevoia sa te sărut pană nu mai poţi respira,vreau să te simt.Și cum să nu ți se pară ciudat ceea ce se întîmpla,cand vă înţelegeţi așa de bine,ți se pare ireal,ireal este faptul ca tu fiinţa complicată să te înţelegi așa de bine cu el.Ciudat este și momentul în care vă deschideţi sufletul fața de celălalt asa cum nu aţi facut-o cu nimeni,aveţi încredere unul in altul,ca și cum iubirea voastră e magică și eternă,ca și cum voi aţi fost împreuna și in altă viaţa și acum ca v-ați regăsit,va trăiţi din nou iubirea.Cînd nimeni  nu te înţelege,tu știi ca el va fi acolo,el nu te va judeca daca ești sensibilă și firavă,tu doar ii marturisești totul fără să ii ascunzi ceva.E prima data când simţi ca iți e teamă ca vei pierde pe cel drag,e prima dată cand ți-ai dorii să il ții in braţe tot timpul și sa nu ii mai dai drumul,iți e teamă ca dacă va pleca,va pleca cu tot cu inima ta.Si da acum iti dau voie sa spui la ceea ce te gandesti de atata vreme,da poţi spune că e ca și cum tu i-ai aparținut lui și el ție,poti spune ca tu esti doar a lui și nu a altcuiva,că el aparţine doar inimii tale.El va deveni o fiinţă nemuritoare pentru că il vei păstra pentru totdeauna in inima ta indiferent de ce se va întîmpla,el nu va muri niciodată pentru tine,va traii veşnic in gîndul și în inima ta.

Așa că iubitule să nu te temi vreodată de moarte,tu ești nemuritor în gîndul și inima mea,căci voi aşterne rînduri despre tine și prin ele tu vei trai veșnic.

Cine sunt eu??

                                     

Cine  sunt  eu??...ah bunăîntrebare.Eu?Eu sunt acea  persoana căruia îi  place să spere,să fie mereu pozitivă,să-i ajute pe cei din jur și să încerce să aducă cât mai  multe zambete pe chipul oamenilor posomorîti.Până la
urma cred că pentru asta am  fost  noi creați.Pot fi enervantă,alintată,calmă,am-bițioasa,stresantă în unele cazuri,nebună în cele mai  multe  momente,foarte iubareață,pot fi cea care iți vorbește prea mult dar și cea care nu vorbește deloc.Pot fi timidă,curajoasă,visatoare,su-părăcioasa,sufletistă,mofturoa-sa,poate uneori ironică dar niciodată nu aș putea spune că sunt o persoana  care urăște pe cineva.Nu aș putea  urâ pe nimeni indiferent ce mi-ar face deși urăsc atâtea lucruri(urăsc  cand  mi se  rup unghiile,urăsc serpii,urăsc cand mi se  inchide telefonul  și  trebuie să trimit un mesaj)cu toate astea ura nu  mă caracterizează,nu  cred că aș putea să urasc o persoană vreodată.De ce sa urăsc pe cineva?De ce sa îmi încarc  sufletul cu răutate?Poate că eu văd lumea diferit.Eu văd că fiecare dintre noi are o frumusețe aparte,că fiecare dintre noi are câte ceva de dăruit pentru cei  din jur,dar poate că viața nu a fost  corecta cu toți și multi au uitat că mai au și un suflet pe care l-au neglijat și l-au umplut cu lucruri inutile.
      Poate că nici cu mine viața nu a fost corectă dar ce rezolv dacă mă plâng?Poate au fost clipe când mi-a păsat mai mult de anumite persoane decât de  mine,poate că au fost momente când am simțit că nu mai pot,când am simțit că toți din jurul meu nu au cum să mă ințeleagă și deci nu iși mai au locul cuvintele.Întodeauna mi s-a spus ''tu,pai tu pui prea mult suflet;de aia''și da e adevărat că pun  suflet în orice fac,și de aia am fost poate rănita,da poate de aia am fost inșelată,poate tot de aia prietenii m-au trădat;că am dat tot sufletul din mine fără să cer nimic în schimb.Am crezut,cred și voi crede mereu că nu trebuie să ceri de la nimeni bunătate,iubire și prietenie pentru că aceste lucruri nu se cer,ele pur si simplu vin singure.
     Dar ce  conteaza că ai fost rănit?asta trebuie să te schimbe?Unii chiar au devenit mai răi  din cauză că au  fost răniți,dar eu nu vreau,nu vreau să mă schimb,nu vreau să fiu încă unul din cei care se gandesc doar la ei,din cei ce au uitat ce înseamnă bunătatea și dăruirea.
       Ştiu că nu toţi suntem la fel,fiecare e unic in felul său,fiecare avem o magia a noastră.
       Dacă cineva m-a rănit eu nu trăiesc  cu teamă că și următorul amic mă va trăda sau că următorul iubit mă va răni.Nu se merită să îţi ții sufletul încătușat într-o teamă continuă,să renunţi la speranțe și la bunătate,să nu mai ai încredere în nimeni.E ca și cum te-ai răzbuna pe unii pentru ce au făcut alţii dar ei ce vină au ca iși doresc poate să intre în viaţa ta cu un scop bun?
      Iubesc natura,iubesc cățeii,iubesc oamenii buni,îmi iubesc prietenii,iubesc copii,pot zice ca ador oamenii bătrîni care nu au ramas cu mintea la vremea lor,iubesc oamenii deștepți,deci practic iubesc să iubesc,traiesc să iubesc tot ce mă înconjoară,cu toții avem multă iubire de dăruit.
        Și da te iubesc și pe tine,te-am lăsat la urmă pentru că nu am vrut să te consum din primele rânduri ci să rămâi prezent aici la sfârșit,pentru că iubirea ta mă definește cel mai bine,mult mai bine decît sutele de cuvinte scrise mai sus.
                      Cu mult drag,
           pentru tine dragul meu!
(Acest blog l-am creat special pentru a-mi exprima mai bine tot ce simt.Mă bucur că în cele din urmă a ajuns să-l citească cine trebuia)